Emily in Paris- conduită vestimentară (sau nu) în era Instagram
Probabil unul dintre cele mai pe val seriale din ultimul timp este Emily in Paris, care a fost descris drept Gossip Girl meets 2020, mai ales în ceea ce privește exuberanța fashion și abundența de branduri de lux. Pe de altă parte, aduce aminte și de The Devil Wears Prada sau de Sex and the City, mai ales de Carrie Bradshaw.
Chiar dacă nu este chirurgie pe creier și nu îți este greu să digeri ceea ce se întâmplă, abordează dintr-o perspectivă ușoară anumite problematici sociale actuale: #metoo, sexism, adaptarea la culturi, social media. Serialul Emily in Paris este produs de Netflix și de Darren Star (producătorul Sex and The City), apărut pe 2 Octombrie și având-o în rolul principal pe Lily Collins, prezintă, pe scurt, adaptarea la viața într-o agenție de marketing pariziană a unei tinere din Chicago. 10 episoade pline de umor și o varietate de clișee, îmi place pentru că prezintă cumva un ideal, o lume aproape perfectă, roz cu lumini franțuzești http://avetisiperoz.ro/despre-emily-in-paris-sau-rozul-din-vremea-molimei/ – care în realitate este destul de unattainable. Pe de altă parte, prezintă eforturile de reziliență ale personajului principal pentru a da rezultate bune chiar dacă nu înțelege sau refuză să se plieze la cultura diferită.
„I think that Emily, like myself, grew up watching Sex and the City. I think she really loved Carrie Bradshaw as well as the other characters and probably had like pictures saved of what Carrie wore at certain times, when she was traveling, or different attitudes or attributes that Carrie had. I think they both love what they do. They both love to work and very much incorporate those life experiences into their work.” – Lily Collins
Stilul presupune și să ții cont de contextul social în care te afli.
De asemenea, este o dovadă de bun simț și finețe să ceri informații despre cultura organizațională a locului unde îți desfășori activitatea. Codul vestimentar este o parte importantă din cultura unei organizații. Chiar dacă multe companii greșesc astăzi și îi minimizează importanța, modul în care oamenii se prezintă și își conturează brandul de angajator reprezintă o radiografie fină despre viziunea și misiunea pe care compania o are. Mai departe de ce se întâmplă la nivel declarativ – citatele de pe pereți și declarațiile din presă.
De exemplu această rochie, extrem de frumoasă poate fi potrivită pentru o zi la birou cu un pulover descheiat pe deasupra, o cămașă, un sacou sau chiar un tricou pe sub ea. Militez pentru o singură garderobă, care să fie funcțională și practică, fără să mai existe categorii separate. Totul este de purtat, însă nu totul poate fi purtat oriunde si oricum! E greu sa fii luat în serios când ai ținuta nepotrivită pentru context.
Întrebarea pentru tine, cel care citește acum este: cât sunt dispus să negociez din libertatea de expresie ca să mă pliez pe cerințele jobului, inclusiv din punct de vedere vestimentar?
Luând în calcul diferența dintre generații, s-ar putea spune că Boomers, Millennials și Z ar da răspunsuri diametral opuse la dilema de mai sus, pentru că se raportează la aceasta din perspectiva unui sistem diferit de valori. Astfel, făcând paralela dintre Emily și șefa sa, acestea văd cu alți ochi chestiuni similare și ajung cumva să se accepte reciproc pentru binele universal.
Până la urmă, trebuie să dai dovadă de respect din toate punctele de vedere ale culturii și organizației respective, dar în același timp să îți rămână libertatea de a te exprima prin propriile haine și să nu fi îngrădit (ceea ce cumva într-o lume pariziană se întâmplă), iar liderii să creeze o companie în care angajații să se simtă în familie în ciuda diferențelor. În plus, randamentul muncii nu ar trebui măsurat în stilul abordat – Emily chiar are idei bune și vine cu viziunea aceasta actuală și conectată la realitatea curentă asupra promovării conturilor pe care le are în grijă. Pe de altă parte, are nevoie de o imagine care sa susțină ideile bune cu care vine.
Pentru mulți tineri, un job care le spune cum să se îmbrace nu este unul potrivit – pentru generațiile anterioare, conduita vestimentară este de o importanță deosebită – cum împăcăm oare cele două sfere? Cum oare putem aduce aducem libertatea de exprimare la un consens cu viziunea și misiunea companiei? Prin branding personal care plasează în centru, unicitatea fiecărei persoane. Să îți rămâi fidel nu înseamnă să nu ții cont de ceilalți! Tu ce părere ai despre codul vestimentar la serviciu? Scrie-mi dacă ai dificultăți și hai să lucrăm împreună!
