Lipsa Timpului – motiv de mândrie sau…Cum ajungem să ne abandonăm fără să ne dăm seama și ce putem face diferit
„N-am timp pentru mine.” O frază rostită aproape cu mândrie, ca un semn de eficiență, dar care ascunde, de fapt, o durere profundă: abandonul de sine. Am descoperit într-o carte de Jacques Salomé ideea de „violență față de sine”, iar de atunci nu am mai putut privi la fel momentele în care îmi anulam pauzele, îmi ignoram nevoile sau îmi spuneam că „nu e momentul acum”. Pentru cine? Pentru ce? Ba chiar în vremurile în care fumam obișnuiam să folosesc pauza de țigară pentru a mă odihni. Până am decis că merit să mă odihnesc și fără să mă otrăvesc. Nu a fost simplu,
Când „nu am timp pentru mine” înseamnă, de fapt…
„Nu am timp pentru mine” este una dintre cele mai frecvente afirmații pe care le aud de la femei. Dar, în realitate, ea ascunde un adevăr dureros: „Timpul pentru mine nu este o prioritate pentru mine.” Este un comportament învățat, un tipar devenit reflex. Un mod de a trăi care s-a normalizat și chiar glorificat – pentru că, într-o cultură a epuizării, să fii ocupată e un motiv de mândrie. E aproape o emblemă a eficienței, o dovadă că ești „bună”, „implicată”, „neobosită” sau ”de neoprit”.
Dar cu ce preț?
Lipsa timpului este mascată de sarcini peste sarcini care toate ”trebuie” făcute. Oare chiar trebuie? Când ne pierdem în liste, ne pierdem din noi Suntem obișnuite să oferim – timp, grijă, energie. Dar ce se întâmplă când lista devine mai importantă decât noi? Când casa e curată, dar sufletul nu mai respiră? Când toți ceilalți sunt bine hrăniți, dar nouă ne e foame de liniște? Aceasta e o formă de autoagresiune subtilă. Una care nu lasă vânătăi vizibile, dar lasă urme adânci: oboseală cronică, iritabilitate, lipsă de sens. Această normalizare a unui ritm lipsit de sustenabilitate. Duce la dezechilibru sănătății mentale, emoționale și fizice. Dar care accetuează și semnele trecerii timpului și reduce chiar bucuria de a trăi. Sau poate duce la cumpărături compulsive ori alte mecanisme de copy pentru a face față efortului constant.
Am trecut și eu pe acolo și uneori încă mai trec. Pentru mine, „să nu fac nimic” era aproape un păcat. Să stau? Să nu creez, să nu ajut, să nu optimizez? Greu de imaginat. Până când corpul mi-a spus „ajunge” și m-a obligat să ascult. Firește ca lipsa timpului pentru mine m-a adus și pe mine în episoade de burnout sau de oboseală ori în crize de creativitate.
Am învățat, greu și cu timp, că pauza nu e lene, ci investiție în propria stare de bine. Acum, nu îmi mai imaginez viața fără acele momente doar pentru mine:
O cafea băută în liniște
O baie lungă cu muzică
O sesiune de parfumuri, în care nu mă grăbește nimeni
O plimbare fără destinație
- Câteva minute de odihnă în care să bei un pahar cu apă și să te odihnești
Lipsa timpului – Ce poți face diferit?
Programează-ți timpul pentru tine ca pe o întâlnire importantă.
Nu-l mai trata ca pe un lux. Este combustibilul tău emoțional.Alege activități care îți reactivează simțurile.
Poate fi un atelier de culori, o descoperire olfactivă, o sesiune de style coaching – orice te reconectează la tine.Învață să spui „nu” cu blândețe.
Uneori „nu” spus celorlalți înseamnă „da” spus propriei tale vieți.
Ce fac eu pentru femeile ca tine
Trecerea de la a face la a fi aduce lumină – ca un întrerupător care aprinde un bec într-o cameră întunecată.
Poate că nu ai (încă) acest spațiu în viața ta, dar l-am creat eu pentru tine. În spațiul Rebrand Yourself, creez refugii în care femeile pot respira din nou. Nu e doar despre haine sau culori – este despre a fi văzută, înțeleasă și încurajată să alegi altfel. Te invit să-ți recapeți timpul, fără vinovăție.
Un loc în care liniștea se aude mai tare.
Nu e un birou, deși se lucrează profund.
Nu e galerie, deși găsești artă.
Nu e bibliotecă, dar te înconjoară cărți care schimbă vieți.
Nu e showroom, deși te învălui în frumusețe și haine cu sens.
Nu e grădină botanică, dar plantele îți șoptesc blândețe.
Este un portal urban către tine însăți.
Un spațiu în care respiri, te reîmprospătezi și te reîntâlnești cu esența ta. Câte femei cunosc oboseala cronică a „a face” încontinuu? Câte și-au pierdut vocea interioară, preocupate să salveze, să dovedească, să țină totul în echilibru? Poate că nu ai încă acel spațiu personal, dar îl poți crea sau descoperi: un timp investit în tine, în energia ta, în creativitatea ta. Pentru că „nu am timp pentru mine” înseamnă de fapt că nu îmi acord prioritate.
Și dacă vrei să începi să îți reconfigurezi relația cu tine, iată trei cărți pe care le recomand din inimă:
📚 Vindecarea epuizării emoționale a femeii – despre cum să recunoști și să vindeci oboseala invizibilă care ți-a devenit normalitate.
📚 Femei care iubesc prea mult – o reflecție profundă despre atașamentele care ne consumă și cum să regăsim iubirea sănătoasă.
📚 Sindromul cavalerului pe cal alb – pentru toate acele momente când ai încercat să salvezi lumea, uitând de tine.
Poți începe cu oricare dintre ele – important este să începi. Sau dacă nu îți place să citești și preferi să pui direct în practică, te aștept, sâmbătă 24 mai la atelierul de cromatică și parfumuri, unde îți vei aminti cum e să te alegi pe tine. O resetare blândă a relației cu tine pe care o recomand este Abomentul Frumoasă în pielea mea. Un mix de ședințe de consiliere psihologică și consiliere de imagine astfel încât să descoperi propria definiție ți rețetă pentru frumusețe. Sau poate că nu e momentul ori lipsa timpului te împiedică să vii. Atunci poți începe cu 15 minute doar pentru tine pe săptămână.
P.S. Micile schimbări aduc marile eliberări. 🤍